Versiunea completă
Profesii

Șomajul poate ucide

Șomajul ucide în fiecare an între 10.000 și 14.000 de persoane în Franța în urma unor maladii cronice, a hipertensiunii sau a recidivelor cancerului. Șomajul nu este o sinecură.

Corina Matei · 16 mai 2016 · 2 min de citit

Șomajul ucide în fiecare an între 10.000 și 14.000 de persoane în Franța în urma unor maladii cronice, a hipertensiunii sau a recidivelor cancerului. Șomajul nu este o sinecură. Este realitatea adesea trecută cu vederea amintită într-un studiu recent al Consiliului Economic și Social European (CESE), scrie Le Monde. „Odată cu creșterea puternică a ratei șomajului, există o tendință în creștere de a atașa șomerilor o imagine de leneși și infractori”, scrie autorul studiului, Jacqueline Farache, membră a departamentului de afaceri sociale și sănătate a CESE.

„Uităm însă în totalitate traumele și daunele considerabile provocate de situațiile de șomaj”. Cifrele sunt grăitoare. Cei fără un loc de muncă prezintă de 2,32 ori mai multe riscuri de a avea o stare de sănătate precară și de 1,34 de ori mai multe riscuri de a deveni obezi comparativ cu cei care muncesc. Iar consecințele sunt adesea fatale. La propriu. Potrivit unei analize a Inserm publicată în revista International Archives of Occupational and Environmental Health, se estimează că șomajul ucide în fiecare an între 10.000 și 14.000 de persoane în Franța în urma unor maladii cronice, hipertensiune sau recidive ale cancerului. Sănătatea psihică poate avea de asemenea de suferit. Aproximativ 24% dintre bărbații și 26% dintre femeile aflate în șomaj semnalează cel puțin un simptom de depresie sau anxietate. Iar mulți sunt în pericol să comită ireparabilul.

Astfel, o creștere de 10% a ratei șomajului s-ar traduce printr-o creștere cu 1,5% a ratei suicidului. Trauma nu se rezumă la nivelul individului, ci atinge cuplul, copiii și viitorul familiei, sporind riscul de separare și izolare socială. Costurile directe ale șomajului reprezintă 6% din produsul intern brut, sau aproape 120 miliarde de euro. Aceasta fără a include cheltuielile totale de sănătate legate de stress și de teama de a pierde locul de muncă. „Dacă vom continua să nu avem grijă de cei care aflați în căutarea unui loc de muncă, întreaga societate va avea de suferit”, concluzionează Jacqueline Farache.

Citește și