Spre Zona Euro ne grăbim încet

Acum 12 ani, la 1 ianuarie 2007, România a aderat la UE. Dar intrarea în Uniune și în Piața Unică nu a coincis cu aderarea la euro. Acest al doilea pas presupune un alt tip de integrare: în Uniunea Economică și Monetară. Euro constituie o zonă specială pentru care ne trebuie un alt bilet. Iar acest bilet nu poate fi căpătat dacă nu sunt îndeplinite deodată mai multe condiții.

Intrarea României în Zona Euro e inevitabilă. Întrebarea nu este dacă adoptăm sau nu moneda unică europeană, ci când. Regula e clară: cine a intrat în Uniunea Europeană trebuie să adere și la euro. Există doar două derogări. Primele și ultimele. Cele acordate Danemarcei și Marii Britanii. Acestor două țări li s-a îngăduit o dispensă privind trecerea la euro. Suedia, care nu se bucură de niciun fel de derogare, a decis singură să fie o excepție: îndeplinește condițiile, are poarta deschisă, dar refuză încă aderarea.

În ceea ce ne privește, Comisia Națională pentru trecerea la euro pregătește un raport care, probabil, va fi dat publicității înainte de sfârșitul acestui an. Vom cunoaște, atunci, mai multe detalii. Deocamdată, un fapt e cert: acela că dacă forurile Uniunii Europene nu prevăd un calendar strict pentru adoptarea euro – alegerea momentului fiind lăsată la latitudinea țărilor candidate, dar în consultare cu Comisia Europeană și cu Banca Centrală Europeană –, fiecărei țări aspirante la moneda europeană drumul îi va fi deschis după ce își va pune economia în deplin acord cu toate criteriile în vigoare.