Supliment Eco & sustenabilitate. Între mit și realitate

„Jumătate e poveste, jumătate e realitate.“ Așa descria sustenabilitatea în urmă cu câteva săptămâni Ștefan Vuza, președintele Chimcomplex, unul dintre speakerii conferinței ZF organizate cu prilejul lansării catalogului Top 1.000 cele mai mari companii din România.

Cei mai optimiști văd partea plină a paharului și spun că într-adevăr companiile – fie ele mici sau mari – chiar se preocupă de lumea înconjurătoare. Scepticii văd însă doar munca departamentelor de marketing și cred că totul este mai mult la nivel declarativ. Practic, când vrei să spui despre tine ceva bun, pe care ceilalți nu-l pot verifica pentru a te contrazice, spui că ești sustenabil. Cu cât această etichetă atașată oricărui produs, oricărui serviciu, oricărei companii a devenit mai râvnită, cu atât și-au lipit-o mai mulți.

Uneori însă nu te poți eschiva. Când factura la energie electrică e mai mică pentru că o clădire de birouri care a fost construită astfel încât să beneficieze de lumina zilei mai multă vreme, se vede. Când un restaurant folosește până și cotoarele și cojile legumelor ca să nu mai genereze același volum mare de risipă alimentară, se vede. Când paiele de plastic dispar de pe rafturile magazinelor și chiar și la restaurant primești un pai din hârtie în loc de paiul clasic din plastic, din nou se vede. Sunt numai câteva exemple.