Ținta de deficit bugetar pe 2015 - o țintă falsă?

Negocierile care au loc in aceste zile cu FMI au incins la rosu dezbaterile pe teama deficitului bugetar pe anul 2015, o tema altminteri traditional fierbinte in mai toate negocierile pe care Romania le-a a avut, istoric vorbind, cu FMI. In comparatie insa cu negocierile purtate in trecut, de aceasta data un rol important il joaca Comisia Europeana datorita faptului ca Romania a aderat la Pactul de stabilitate fiscala care prevede un deficit structural (adica ajustat la cresterea economica) de maxim 1% pentru tari precum Romania care au o datorie publica semnificativ sub 60% din PIB. Deci un deficit bugetar in scadere la aproximativ 1,4% din PIB.

In mod cert, angajamentul luat de Romania este in pericol de a nu fi respectat si, atunci, este legitima intrebarea: cat de mult trebuie sa ne cramponam de aceast parametru si cat de grava ar fi depasirea lui? Din punctul meu de vedere, nu cred ca tinta de deficit este cu adevarat importanta, ci o serie de alte elemente care insotesc acest obiectiv.

Primul element deosebit de important tine de credibilitatea noastra externa ca tara in fata partenerilor europeni. Pana la urma, tinta de deficit structural a fost o tinta liber asumata in 2012 si, se presupune, in deplina cunostinta de cauza. Orice razgandire pe aceasta tema pune in discutie capacitatea Romaniei de a-si duce la indeplinire niste angajamente luate. Inca din acel moment se stia faptul ca cheltuielile militate ale Romaniei erau semnificativ sub angajamentul luat si ca Romania va avea nevoie de un efort substantial, perfect cuantificabil, de a cofinanta proiectele ce benficiaza de fonduri europene. Iar daca atunci, dintr-un motiv oarecare, acest lucruri nu au fost anticipate, cu siguranta ele erau stiute in 2014 cand s-a luat decizia scaderii CAS cu 5 puncte procentuale. Ceea ce ne duce la un alt aspect important: lipsa de predictibilitate si fundamentare a deciziilor de politica fiscala.