„Trăim vremuri grele“: BCE a arătat că nicio durere, a ei sau a altora, nu este prea mare în lupta cu inflația. Populiștii se revoltă, iar unii economiști cred că banca centrală a zonei euro trăiește în afara realității

Cu dobânzile urcate la maximul is­toric, Banca Centrală Euro­pea­­­nă a trecut cu politica mo­netară și cu lupta contra inflației la un alt nivel. La fel a făcut și cu aștep­tările piețelor: sunt șanse mari ca aceasta să fi fost ultima rundă de majorări de do­bândă, de acum încolo urmând o lungă peri­oadă de aș­teptare. Însă cu o inflație mereu surprinzătoare, cu economia zonei euro la un pas de recesiune, cu un război la granițele UE, cu un război comercial între cele mai mari puteri eco­nomice ale lumii, cu OPEC forțând scumpirea petrolului și cu efectele negative ale schim­bărilor climatice din ce în ce mai vizibile, totul este relativ.

Pentru unii observatori, decizia de săptă­mâ­na trecută a BCE, de a majora pentru a zecea oară la rând dobânzile de politică monetară, dar cu un pas mai degrabă mecanic decât unul decisiv de 25 de puncte de bază, și discursurile oficialilor de top ai instituției de după au făcut clar că incertitudinea a întunecat orizontul BCE, iar aceasta încearcă să-și ascundă cum poate nesiguranța în spatele unor semnale precum „ținem dobânzile mai mari mai mult timp“.

În acest context, așa cum s-a întâmplat în criza dato­riilor suverane, când BCE ajunsese în poziția de ultim apărător al euro, oficiali ai băncii centrale a zonei euro încep să cea­ră politicienilor și gu­vernelor ajutor, dar de data aceasta pentru a lupta cu inflația, protejând în ace­lași timp economia.