Tranziția energetică, un drum întortocheat între ambiții și pragmatism

♦ Adoptarea unei datorii comune la nivelul statelor UE ar putea debloca fonduri semnificative pentru finanțarea infrastructurii energetice ♦ Tranziția energetică nu va fi un proces liniar, ci unul caracterizat de fluctuații, regrese și salturi înainte ♦ Gazul va continua să joace un rol în mixul energetic, pentru o perioadă mai îndelungată de timp ♦ Fiecare stat are un punct de pornire diferit și un drum diferit, chiar dacă avem același scop ♦ Este imperativ ca România să-și construiască propria securitate energetică.

Tranziția energetică la nivelul Europei se conturează ca un demers ambițios, dar plin de contraste, în care avansul regenerabilelor și desprinderea de gazul rusesc sunt neutralizate în parte de costuri ridicate, disparități regionale și necesitatea unor soluții temporare care să mențină industria europeană competitivă față de rivalii de pe alte piețe.

Deși emisiile nete de gaze cu efect de seră din UE au scăzut cu 37% până în 2023 față de 1990, conform datelor European Environment Agency (EEA) și CE, progresele variază semnificativ între statele membre, iar costurile pentru atingerea țintelor climatice s-ar putea dovedi mult mai mari decât estimările inițiale.