Un pic de noroc, austeritate, nu prea multă, și reforme: bazele relansării spectaculoase a Spaniei

Într-o Europă în care stagnarea a devenit noul normal, Spania afișează cel mai puternic avans economic din ultimii opt ani și mizează pe o creștere de peste 3% pentru anul acesta.

Rețeta succesului? Spania nu a crescut luând doar doze de austeritate. Controlul bugetar a fost o parte din tratament, dar doar o parte. Norocul a avut rolul său, dar, mai important, Spania a făcut o serie de alegeri nepopulare care se pare că funcționează, scrie Bloomberg. 

Economia a fost paralizată în timpul crizei financiare, apoi s-a târât până în 2012 fără să o ajute cineva. La un moment dat guvernul a aplicat pentru un pachet de bailout de 100 de miliarde de euro de la UE. Situația era disperată, iar piețele atacau Spania cu ferocitate. Piața imobiliară era o ruină, șomajul atingea cote record iar falimentele în serie subminau încrederea. Yieldurile obligațiunilor spaniole cu scadența la 10 ani au ajuns în iulie 2012 să fie cu mai mult de cinci puncte procentuale peste randamentele germane, ceea ce a determinat BCE să intervină pentru a salva Spania de atacurile speculative asupra datoriei sale. Guvernul premierului Rajoy a acceptat condițiile de austeritate cerute de creditori, a redus salariile din sectorul public, a majorat TVA de la 18% la 21% (au fost, desigur, și excepții). Dacă s-ar fi oprit acolo, este foarte probabil ca Spania să fi continuat mult timp să se târască spre ieșirea din criză. Inflația redusă, euro ieftin, energia mai ieftină și consolidarea stabilității financiare în Europa au sprijinit consumul și comerțul de retail.

Turiștii au revenit în număr mare în Spania în acest sezon, în parte pentru că în Grecia ar fi trebuit să meargă cu buzunarele doldora de bani. Aici este mâna norocului. Însă revenirea de astăzi se rezeamă în mare parte pe reformele îndreptate spre segmentele slabe ale economiei. Guvernul lui Rajoy a rezistat protestelor de stradă și ascensiunii opoziției politicie antireformă și a insistat pe recalibrarea economiei, în special pe reformarea pieței muncii și a sistemului fiscal.