Unde ne tratăm, la Viena sau la București?

Sistemul public de sănătate învechit și lipsit de dotări a fost principalul punct de plecare în dezvoltarea clinicilor private din România în ultimii ani, afacerile de profil ajungând la jumătate de miliard de euro. Vizate sunt mai ales specialitățile medicale profitabile – nașteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară – și mai puțin cele de mare complexitate, precum chirurgie, neurochirurgie, transplant, oncologie și recuperare. În cât timp vom recupera distanța față de spitalele private din vest? Unde concurăm de la egal la egal cu occidentalii și unde mai avem minusuri? Cât de ieftin e să te tratezi în România? Și, cel mai important, când va exista un spital privat autohton capabil să rezolve orice problemă de sănătate?

Pentru locuitorii din vestul României, zicala “cel mai bun medic este trenul către Cluj” a fost trecută în ultimii ani în planul al doilea, după ce tot mai mulți pacienți au descoperit că un drum până la vecinii maghiari le aduce beneficii la un nivel mai ridicat față de condițiile din inima Ardealului. La spitalele din Szeged, Debrecen, Berettyóújfalu sau Mátészalka ajung anual mii de pacienți, date fiind distanța mult mai mică față de cel mai apropiat centru universitar și faptul că serviciile le sunt parțial decontate de casele județene de asigurări de sănătate. Pentru cei pentru care granița româno-maghiară e prea departe, soluția e avionul către Viena. Firește, cu cât distanța crește, cu atât tratamentul e mai scump. Dar uneori asta e singura soluție pentru a deveni iar sănătos.

Distanța: 1.000 de km. Diferența: 20 de ani