Va fi 2013 anul furtunii perfecte?

DUPĂ CE AU PĂCĂTUIT ANI LA RÂND PRIN OPTIMISM EXAGERAT, economiștii și analiștii financiari s-au apropiat tot mai mult de extrema cealaltă din 2009 încoace, prezicând pentru fiecare an care a urmat evenimente care nu au avut loc – fie depășirea crizei printr-o întoarcere la creștere economică durabilă, fie diverse catastrofe – destrămarea zonei euro, revolte sociale de proporții, prăbușiri ale piețelor financiare, căderea SUA în recesiune, intrarea Chinei în criză, conflicte militare multilaterale. Sau măcar pomenind de eventualitatea lor, ca să nu riște să rateze ocazia de a le fi prevestit.

Comună în toate aceste previziuni eronate a fost, mai mult decât dorința de a se impune pe piața ideilor cu câte un scenariu de efect, speranța nerostită că anul care urma să vină (respectiv 2010, 2011, 2012) ar fi putut aduce, în fine, o tranșare a problemelor crizei, cu o cotitură decisivă, fie ea și violentă, dincolo de care Criza cu C mare să poată fi depășită prin înlocuirea vechii paradigme (creștere pe deficit și datorie, economia financiară prosperând în dauna economiei reale, uniuni monetare disfuncționale) cu una nouă, mai sănătoasă.