Viteza de rotație a bancherilor în sistem

Că e o perioadă de tranziție pentru băncile din România se vede cu ochiul liber. Ultimele luni au adus schimbări în conducerea mai multor bănci de talii și cu situații financiare diferite. Numitorul comun: toate se confruntă cu un mediu economic nesigur, reflectat într-un an 2011 încheiat cu pierderi pe ansamblul sistemului, dar și în previziunile prudente avansate de șefii nou-veniți.

Anul a început cu anunțul de schimbare a conducerii BCR, cu cinci vicepreședinți executivi noi aduși de Erste și cu un nou președinte executiv – cehul Tomá Spurn , care și-a început mandatul în aprilie. Olandezul Henk Paardekooper, numit la finele lui 2011 de britanicii de la RBS la conducerea filialei din România, și-a început și el mandatul tot în aprilie. În aceeași perioadă, Banca Italo-Romena primea un nou director general, Paolo Mariani. La finele lui mai, Bancpost anunța că acționarii au numit un nou CEO, Anthony Hassiotis.În iunie, grupul olandez ING făcea cunoscut că din septembrie, polonezul Michal Szczurek îl va înlocui pe Mișu Negrițoiu la șefia ING România. Turcii de la Garanti Bank l-au numit, la începutul lui iulie, pe Ufuk Tandogan ca nou director general pentru filiala din România, iar Benoît Catel, francezul numit în mai la conducerea Volksbank România, și-a început mandatul în iulie. Banca Transilvania nu a anunțat încă un succesor al lui Robert Rekkers, plecat din funcție în ianuarie. În fine, săptămâna trecută, francezii de la Société Générale au făcut o nouă nominalizare pentru funcția de director general al BRD, în persoana lui Philippe Lhotte, șeful filialei din Bulgaria a SocGen, cu mandat de la 1 septembrie, după ce Alexandre Maymat, desemnat în urmă cu patru luni, a anunțat că se retrage din motive personale.

Aceste schimbări nu spun nimic, în sine, despre băncile respective: e vorba despre instituții cu acționari, strategii și bilanțuri sensibil diferite, iar întâmplător majoritatea celor de mai sus chiar au avut profit în ultimul an. Faptul că nouă bănci își schimbă șefii în jumătate de an și faptul că în unele cazuri e vorba de executivi care îi înlocuiesc pe precedenții după doar unu-doi ani de mandat ilustrează însă tensiunile dintr-un sistem ce trebuie să facă față simultan problemelor din economia românească și cerințelor acționarilor, mai ales acolo unde acționarii provin din țări grevate de criza datoriilor.