ZF Cum creștem industria alimentară românească. Industria alimentară merge în derivă fără o strategie clară. În țara lui „sprijin“ și „vom investi“ un sector cu un potențial cel puțin dublu merge în gol. Cum ar trebui să arate un plan real?

♦ ZF derulează o companie editorială susținută de Scandia Food prin care își dorește să atragă atenția asupra unor probleme importante din sectorul alimentar ♦ Polonia este al șaptelea producător european de mâncare (ca cifră de afaceri), iar strategia țării include inclusiv un rezumat în engleză, franceză, germană și rusă, arătând deschidere față de investitori străini. În România, strategia este veche din 2015 și în realitate nu se știe dacă este implementată cu adevărat.

„România își va asigura securitatea alimen­tară și va deveni un jucător important în comerțul agroali­mentar european și internațional“. Este unul dintre obiectivele unei strategii pentru perioada 2020-2030 elaborate de Ministerul Agriculturii și care poate fi găsită pe site-ul instituției.

La o simplă analiză, documentul pare mai degrabă un plan fără direcții concrete și care astăzi nu se știe dacă a fost sau nu implementat, cum și care sunt rezultatele. Într-un document de circa 70 de pagini, pe lângă date statistice există enumerate câteva planuri privind Încurajarea coma­sării terenurilor și stimularea asocierii fermierilor, asigurarea de oportunități pentru viitorii manageri de fermă, asigu­rarea unei protecții pentru micii fermieri, dezvoltarea de lanțuri de aprovizionare scurte sau  sprijin pentru sectorul pomicol, cu câteva indicații despre cum se vor finanța proiectele (ex: PNRR).