10 ani de UE. Unde suntem? Ce am câștigat? Ce am pierdut? Încotro mergem?

Astăzi, când România aniversează 10 ani de la aderarea la  UE, la cealaltă extremitate a continentului începe un proces de separare, prin decizia Marii Britanii de a părăsi blocul comunitar. Ce facem, se întreabă toți? 

La 1 ianuarie 2007, la 18 ani de la Revoluție, România reușea ceea ce visase de secole. Să fie una cu Vestul, să aparțină în sfârșit civilizației de unde ne provine și limba.

Poate că unii cred că aderarea la UE a venit de la sine. De fapt, a fost voința unor lideri ai României de a îndrepta țara către Vest. A fost cererea oficială de aderare la UE semnată în iunie 1995, sub conducerea lui Ion Iliescu, a fost planul de la Snagov lansat în 2000 sub coordonarea actualului guvernator al BNR Mugur Isărescu. A fost summitul din 1999 de la Helsinki unde a participat Emil Constantinescu. Dar înainte de asta a fost gândirea strategică a liderilor României din anii ‘90, în orice lumină s-ar vedea ei astăzi.