21 ianuarie 2022 – Paharul cu visuri: Paradox. Recomandările lui Cătălin PĂDURARU – VINARIUM

Un om educat, neimplicat politic, dar cu dorință de îmbunătățire a stării României, are, atunci când face o comunicare publică (în scopul găsirii binelui), următoarea dilemă: cui se adresează el, de fapt? Oamenilor asemenea lui? Aceștia știu și au înțeles deja rădăcina, statusul și poate chiar răspunsul la problemele socio-economice. Cu alte cuvinte, ar fi o adresare către o masă (mică) de oameni care n-ar afla nimic nou. Masă de oameni care nu poate – în jocul democratic – genera modificări majore în societate. Apare, astfel, a doua parte dilematică: adresarea către masa (mare) care ar putea – prin acțiune democratică – să „miște” puternic întregul angrenaj socio-politico-economic. Dar oamenii care aparțin categoriei de mai sus nu sunt dispuși (sau nu pot) să înțeleagă obiectivele și căile firești de parcurs sau, pur și simplu, nu vor să audă nimic nou despre ce, de ce, de unde, și încotro. Un discurs inutil, deci. Politicienii nu au această dilemă. Găsesc prima turnantă care se poate „tăia” către binele personal sau către „succesul la public” și rescriu cu minimum de efort (sau cu copy/paste) basmele pe care masa importantă (ca număr) de votanți vrea să le audă. Validați pe poziții „superioare”, oamenii politici învață că nu mai au obligația să „livreze” mediilor de gândire și de acțiune (elita intelectuală, comunitatea de business) niciun răspuns: de ce nu exploatăm gazul și petrolul din zăcămintele identificate peste tot în țară, de ce nu ne folosim de apa caldă din subsol, de ce nu funcționează iazurile (înființate, teoretic, prin lege) din fostele exploatări de suprafață pentru pietriș, balastru ș.a.m.d.? De ce nu mai este niciun curs intern navigabil, de ce nu avem infrastructuri fluviale pe Dunăre (porturi, pontoane – măcar pentru turism), de ce zac canalele de irigații, de ce nu sunt susținute învățământul și cercetarea, de ce vom parte de legături rutiere civilizate abia prin 2040? (Câteva întrebări dintr-o mie.)

Acesta este paradoxul. Nici o țintă urmărită, nici un plan, nici o strategie = voturi.

Dacă am lămurit-o cu binele colectiv, să ne întoarcem la binele personal. Avem la dispoziție (încă) trei vinuri bune.