22 de probleme care amenință funcționarea proiectului de supraveghere comună a grupurilor bancare europene

Conceptul supravegherii comune a grupurilor bancare prezente pe mai multe piețe din Europa într-un climat dominat de efectele crizei se poate lovi de numeroase obstacole în practică, iar riscul ca țările care găzduiesc subsidiare ale unor giganți din zona euro să nu fie băgate în seamă în momente cruciale nu este de neglijat.

Comitetul de coordonare al proiectului denumit Vienna Initiative 2.0 prin care se încearcă protejarea intereselor statelor din Europa Centrală, Europa de Est și Europa de Sud-Est în contextul demersurilor de centralizare a sistemului de supraveghere bancară și de constituire a unei uniuni bancare europene a strâns o listă de 22 de surse de îngrijorare pentru țări precum România. Sistemul bancar românesc este dominat de grupuri bancare din zona euro care controlează subsidiare cu poziție sistemică la nivel local, dar care în multe cazuri au o poziție nesemnificativă la scara grupurilor respective.

Cum ar putea inteveni BNR în cazul în care un asemenea grup s-ar confrunta cu o situație de criză? Ar avea acces la suficiente informații privind situația băncii-mamă și planul de redresare conceput împreună cu supraveghetorii din țara de origine? Ar putea să cedeze din prerogativele de supraveghere locală și în același timp să fie chemată să rezolve situația filialei grupului cu probleme?