30 de ani de sistem bancar în România. Lucian Croitoru: Lupta băncii centrale pentru principii: 1990-2020 (II). Cursul de schimb nu este instrument de politică industrială. Nu înlocuiți banca centrală cu un consiliu monetar. Lupta pentru menținerea indepe

Urmare din numărul trecut

În cele ce urmează voi analiza, așa cum am anunțat de la început, câteva episoade care ilustrează lupta BNR pentru principii. Sarcina de a alege și descrie acele episoade este cumva facilă deoarece m-am referit la ele uneori în timp real, alteori în retrospectivă, dar niciodată cu scopul de a evidenția, cum inten­țio­nez să fac acum, un efort constant și aproa­pe neîntrerupt al acestei instituții. Deși sunt multe exemple ce pot fi date, spațiul rezervat acestui studiu nu-mi permite să mă refer utilizând detalii decât la câteva dintre acestea.

Nu aș putea să conduc adecvat acest demers de a evidenția lupta pentru principii dacă nu aș preciza de la început trei lucruri. Primul este acela că lupta unei bănci centrale pentru principii este cu factorul politic, nu cu piața financiară. De regulă, banca centrală înțelege bine piața financiară și, la rândul ei, piața financiară înțelege bine deciziile băncii centrale, ceea ce nu este necesar adevărat pentru relația dintre guverne și piețele financiare (Greider, „Secrets of the Temple”, 1982). Chiar dacă industria financiară poate crea o anumită dominanță asupra politicii băncii centrale, aceasta dominanță nu duce la abandonarea principiilor necesare pentru asigurarea stabilității prețurilor, a stabilității financiare sau a stabilității producției. În plus, orice participant la piața financiară este prea mic atât în raport cu piața, cât și cu banca centrală, pentru a putea exercita vreo influență semnificativă asupra vreuneia dintre acestea. Astfel, nici un participant la piață nu ar putea să se opună unei decizii a băncii centrale care ar influența piața într-o direcție contrară celei alese de respectivul participant, creându-i pierderi acestuia.