30 de ani de sistem bancar în România. Traian Pometcu: Să știți că românii au mare încredere în bancnotele emise de BNR, mai ales după 2005, când a venit leul greu. Cazurile de fals sau contrafacere au fost izolate

♦ Aproape 30 de ani, Traian Pometcu, 66 de ani, a fost responsabil cu protecția valorilor Băncii Naționale, începând de la emisiunile monetare – circulația bancnotelor, protecția împotriva falsurilor și contrafacerilor, protecția Tezaurului Băncii Naționale (nici nu știți câte filtre care nu se văd sunt în jurul sediului central al BNR), protecția informațiilor și, nu în ultimul rând, protecția resursei umane ♦ Putem vorbi despre asigurarea serviciului de continuitate a BNR în cazuri extreme, cum a fost această pandemie, când sistemul național de plăți trebuia protejat, asigurarea de lichiditate băncilor comerciale ca să facă față alimentării bancomatelor și retragerilor de cash, protecția sanitară a angajaților și a conducerii ♦ El menționează cu mândrie că BNR nu s-a confruntat în 30 de ani cu niciun incident major care să-i perturbe activitatea ♦  În 1990, la solicitarea lui Mugur Isărescu, noul guvernator, Traian Pometcu, a venit la BNR de la misiunea economică a României de la New York ♦ „L-am cunoscut pe guvernator înainte“, spune el. Întâi a fost trimis la noul departament de Supraveghere Bancară, iar apoi, după un an, Mugur Isărescu l-a desemnat să se ocupe de circulația monetară – bancnotele erau vechi, nu aveau elemente de siguranță, iar copiatoarele tocmai își făceau simțită prezența în România. Pe lângă acest lucru a fost și inflația, care a determinat Banca Națională să printeze non-stop, pentru a asigura necesarul de numerar pe care îl cereau băncile comerciale, clienții și economia ♦ În anii ’90 România era o țară a cash-ului ♦ „Primii ani au fost foarte grei, pentru că trebuia să schimbăm toate emisiunile monetare, dar din 1995, de când au început să intre în circulație noile bancnote, cu elemente de siguranță mai ridicate, lucrurile au început să se schimbe“, spune el ♦ În 1997 conducerea BNR a început să se gândească la posibilitatea schimbării bancnotelor din hârtia clasică (bineînțeles, este o hârtie specială) în bancnote de plastic, denumite bancnote de polimer. La vremea respectivă numai Australia avea așa ceva. Aceste bancnote erau mai scumpe ca și cost de producție, dar rezistau mult mai mult în circulație, aproape 10 ani, menționează el. În 1999 noua conducere a BNR a luat decizia, de test, să emită o bancnotă aniversară din plastic, de 2.000 de lei, ca să marcheze trecerea în noul mileniu și eclipsa. În urma rezultatelor, s-a luate decizia ca noile bancnote să fie din plastic, iar totul a culminat cu introducerea leului greu, o operațiune logistică extrem de importantă, care a implicat un efort mare, după cum spune Traian Pometcu, unul dintre responsabilii acestei operațiuni ♦ România nu prea s-a confruntat cu falsuri ale bancnotelor, cazurile fiind extrem de izolate și depistate rapid. Și acest motiv, că bancnotele emise de BNR, de fapt ale României, sunt destul de sigure, cu o probabilitate scăzută de falsificare, îi face pe români să aibă încredere extrem de ridicată în bancnotele lor,  să le primească și să le utilizeze fără frică, fără să stea cu emoția că ar putea fi false ♦  Traian Pometcu spune că BNR este pregătită din punct de vedere logistic, în orice moment, să adopte euro. Dar este o decizie politică ♦ În seria de articole – 30 de ani de sistem bancar în România, Traian Pometcu vorbește despre  circulația monetară, despre bancnote, despre leul greu și, nu în ultimul rând, despre „zero“ incidente.(Cristian Hostiuc)

Ca absolvent al Facultății de Relații Economice Inter­na­țio­nale din cadrul A.S.E București (promoția 1980)  am activat  anterior 10 ani în sistemul comerțului exterior, pentru ca în decembrie 1990 să ajung să urc treptele clădirii vechi a Băncii Naționale.

Cunoșteam această venerabilă instituție din cuvintele bunicului meu (care în 1970 a ieșit la pensie după ani buni lucrați în Tezaurul central) și mai știam că, deși  fusese înființată în 1880, abia după mai mult de 40 ani își recăpătase, în 1990, atributele reale ale unei bănci centrale de emisiune! Deși mi se spusese, nu o dată, în anii copilăriei, ce va să însemne ,,Banca băncilor“, nu am crezut (și sincer, nici nu mă vedeam bancher central!), dar mândria și respectul care răzbătea constant din cuvintele lui mi-au dat imboldul de a urca treptele Bătrânei Doamne!