A trebuit un șoc pentru ca guvernul să înceapă să învețe să guverneze. Acum își dă seama că nu știe nimic din ce se întâmplă în spitale, în școli, în economie, pe aeroporturi sau în agricultură

A trebuit un șoc pentru ca guvernul să înceapă să învețe să guverneze. Acum își dă seama că nu știe nimic din ce se întâmplă în spitale, în școli, în economie, pe aeroporturi sau în agricultură. Parcă se trezește dintr-un somn greu și când se uită în jur constată nu doar că nu are pârghii, ci că nu știe de fapt ce se petrece în această țară cu adevărat.

Nu știe câte echipamente antivirus sunt necesare în spitale, în linia întâi, nu știe unde sunt medicamentele, nu știe cine poate produce combinezoane și măști, nu știe ce zboruri sunt și de pe ce aeroporturi, nu știe în câte școli s-au continuat cu chiu și vai lecțiile online și la ce materii, nu știe ce exporturi de cereale se fac și de către cine, nu știe cum ar putea fi suplimentată capacitatea de producție alimentară a României.

Nu știe. Și atunci cum să facă ceva? Ideologic, de 30 de ani i s-a spus că fabricile de tractoare, de combinezoane, de apă oxigenată, de medicamente, de automobile – nu sunt treaba lui.  Că nu e treaba lui să dea oamenilor de muncă, că nu e treaba lui să se asigure ca cerealele și animalele vii produse local – materie primă – să fie procesate local.