Abandonarea Italiei și pericolul dezintegrării zonei euro

În septembrie 1992 când George Soros a „spart“ Banca Angliei, nu numai lira sterlină s-a prăbușit. Lira italiană a avut de asemenea de suferit, acela fiind ultimul episod dintr-o întreagă serie de devaluări ale monedei în secolul 20, scrie Bloomberg.

În acele momente de haos, resentimentele creșteau puternic în fața indiferenței aliaților europeni, în special a  Germaniei. Acele amintiri ale haosului de pe piețe reies acum la suprață în contextul pandemiei, împreună cu vechile diviziuni. Italia a reușit să devină un membru fondator al euro, însă acuzațiile reciproce nu sunt niciodată prea departe de suprafață, ca și îndoielile unor sceptici ca miliardarul Soros sau câștigătorul Premiului Nobel Joseph Stiglitz, care cred că este doar o chestiune de timp până când uniunea imperfectă a unor economii divergente se va dezintegra în cele din urmă.

Deși pariurile pe o dezintegrare a zonei euro s-au dovedit perdante pe termen lung, finanțele în corzi ale Italiei readuc această problemă în atenția investitorilor din Europa. Dacă nu de alta, perspectiva unei astfel de lebede negre ar putea aduce oportunități ocazionale: în 2013, cu Grexitul pe masă, obligațiunile grecești au avut un randament de aproape 50%.