Adrian Vasilescu, BNR: Ar putea fi „recesiunea de după colț” prețul stopării inflației?
Una dintre puținele certitudini, în această lume incertă și vulnerabilă, este aceea că… economiile afectate de inflație nu-și vor reveni ușor după ce furtuna prețurilor va înceta. Iar recuperarea nu va fi liniară și, cu deosebire, nu va fi în același ritm pe întreaga planetă. Oricum, nicăieri inflația nu se va grăbi la coborâre! Ne va pune la grea încercare… răbdarea!
Foto: Ziarul Financiar
Probabil că noi – cu război la graniță și cu o hartă în față în care riscurile geopolitice le concurează pe cele energetice, ambele severe – vom avea ceva mai mult de tras, spre deosebire de țările din vest, până când inflația va fi definitiv îngenuncheată. Și mai avem un hop: recesiunea. Timp de doi ani, în 2021 și 2022, BNR a reușit să-și calibreze politica monetară astfel încât să stăvilească avântul prețurilor și să nu stingherească în niciun fel creșterea economică. Asta, în împrejurarea în care, de la o ședință de politică monetară la alta, a fost nevoie să urce succesiv dobânda de referință. Această strategie va continua în tot acest an și în tot anul viitor, în condițiile în care avertismentul tot mai frecvent auzit este: “Recesiunea așteaptă după colț!”…
Nenumărați analiști, nume mari din vârful comunității economice globale, susțin – cu trimitere la istorie – că rareori furtunile prețurilor de consum s-au sfârșit altfel decât “la schimb” cu recesiuni. Cei mai mulți, indiferent de unde încep să numere anii, ajung la inflația ce a urmat șocurilor petroliere din 1973 și din 1978. Și pe care Paul Volcker, chemat de președintele american Carter la conducerea Fed, în 1979, a înfrânt-o cu prețul unei recesiuni devastatoare, ce s-a întins până departe peste granițele SUA. Iar România nu a fost ocolită.
Să luăm aminte că Volcker a apăsat cât a putut de tare pe accelerator. A urcat dobânda de politică monetară deasupra cotei inflației, cu mult deasupra, de unde a lovit-o cu o rată real-pozitivă de peste 20 la sută. Inflația, după toată tevatura de atunci, s-a ales cu aripile tăiate și a așteptat patru decenii până să-i crească la loc ca să vânture din nou liniștea lumii. Am în vedere, desigur, partea numită azi cu insistență în presa apuseană “lumea bogată”. Unde, de frica repetării episoadelor din anii 1970 și de la începutul anilor 1980, li s-a acordat prin legi independență băncilor centrale, le-a fost atribuită ca obiectiv fundamental stabilitatea prețurilor și, totodată, s-a convenit că 2,00 la sută (nici mai mult dar nici mai puțin) este rata optimă a inflației. Cât va mai fi! Iar excepțiile – cum a fost aceea că Banca Angliei și-a dobândit prin lege independența după Banca Națională a României – întăreau regula. La urma-urmei, nu era nimic de mirare! Doar banca noastră centrală fusese întemeiată cu 33 de ani înainte de Fed! Iar legea BNR din 1991 – schițată cu participarea specialiștilor de la FMI și din mari bănci centrale europene – a fost un model pentru noile vremuri de după 1989.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc