Adrian Vasilescu, BNR: Capitalul – axul dezvoltării durabile

Când profesorul Florin Georgescu, în 2015, după ce a pus cap la cap principalele premise ale unui studiu despre capital (paradigma capitalului obsedându-l de mult timp), și-a adjudecat interesul publicului avizat – în Aula Mare a Academiei de Studii Economice – cu un expozeu din care avea să se nască, peste câțiva ani,  tratatul în trei volume „Capitalul în România Postcomunistă“. O lucrare de anvergură, de stringentă actualitate, care în ciuda celor peste 1.000 de pagini, de natură să descurajeze  publicul… comod , a incitat și, deopotrivă,  a provocat dezbateri si reacții .

Se spune că oamenii vorbesc mult despre ce au puțin. Paradoxal, deși noi avem puțin capital, o mare parte a societății nu bătătorește acest subiect și nici în dezbaterile publice – chiar în acelea pe teme economice – subiectul ca atare nu ocupă prea mult spațiu. Și, totuși, tratatul lui Florin Georgescu a forțat barierele și a înviorat piața cărții economice.

Tabloul „capitaliștilor fără capital“, propriu în mare parte  societății noastre, este înfățișat așa cum, din păcate, este în realitate. Studiul profesorului Georgescu își are rădăcinile în viața noastră economică, înțesată de capitaliștii ce au în proprietate companii ale căror datorii sunt mai mari decât întreaga lor avere. Cu referire la averea companiilor, desigur, pentru că profitul ce ar trebui reinvestit pentru înnoirea capitalului e risipit în luxul de acasă și în conturile personale. Aici fiind explicația unui alt paradox. Acela că, în cele 15 milioane de conturi bancare ale populației, aproape un sfert din totalul sumelor depuse în bănci sunt deținute de 0,2 la sută dintre depunători.