Adrian Vasilescu, BNR: Cât de aproape sau... de departe suntem de stabilitatea prețurilor? (1)

Inflația a răbufnit dintr-odată în octombrie 2024 – în România, în celelalte 26 de state membre ale Uniunii Europene, în Regatul Unit și în SUA -, provocând o dură schimbare de conținut în  dezordinea prețurilor ce debutase în 2020. Dacă în septembrie 2024 în UE ratele anualizate ale prețurilor din țările membre contabilizau un accentuat proces de dezinflație – în 15 țări din cele 27 chiar… prea accentuat, fiindcă alunecaseră mai mult sau mai puțin sub cotele consimțite pentru indicatoarele de stabilitate – șocul din octombrie 2024 – ianuarie 2025 a întors inflația!  Context în care totuși România împreună cu Cehia, Danemarca, Franța, Finlanda și Polonia formează un grup de șase țări afectate în  cel mai mic grad de șocul inflaționist.

În Uniunea Europeană, în acel complicat an 2020, prețurile de consum alergau în toate direcțiile. Banca Națională a României, care câștigase confruntarea cu inflația din 2017- 2019, experimentând eficacitatea dobânzii de politică monetară real-negativă într-un an cu recesiune, avea să  treacă din ianuarie până în decembrie printr-o dezinflație perfectă. A plecat în ianuarie de la o rată anualizată de 3,9 % (din inflație deci) și a ajuns în decembrie pe indicatorul strategic al stabilității prețurilor. Cu 2,06 % în sistemul Indicelui Prețurilor de Consum  și 1,8 % în sistemul Indicelui Armonizat al Prețurilor de Consum. Abia în iulie 2021 va face nedorita joncțiune cu ciclul inflaționist global în formare.

Prin dezinflație a trecut și Cehia, dar una cu hopuri, cu urcușuri și coborâșuri. În iulie 2021 s-a apropiat de limita de sus a aliniamentului stabilității prețurilor. Pentru o lună numai! Din august  a eșuat pe cursul ciclului inflaționist global.