Adrian Vasilescu, BNR: Cearta juriștilor ar putea fi de bun augur

Ne-am rătăcit, timp de prea mulți ani, în iluzia amară că am putea să valorăm în ochii lumii mai mult decât valorează educația în ochii comunității noastre de 19 milioane de suflete. Deși, în această ordine a ideilor, lumea e de neînduplecat. Prestigiul și educația merg mână în mână.

Anul trecut, în vară, Comisia Europeană ne-a pus în față o oglindă, ca să vedem, să reflectăm și să acționăm: în topul european al educației economice ocupăm ultimul loc. Iar feedbackul acestui tablou nu are cum să nu ne îngrijoreze. Căci, în Uniunea Europeană, între cele 28 de țări membre, noi ocupăm locul 27 în topul bunăstării, în împrejurarea în care de cele 26 de țări de dinaintea noastră ne despart nu numai limite tehnologice, dar și limite culturale, prejudecăți sociale, neobișnuința de a înota în apele repezi ale economiei globale. De aici decalajele. Iar urcarea țării noastre pe locuri din față, în pozițiile 26, 25 sau mai sus, nu va fi posibilă fără integrarea prin educație în ordinea globală și în noua aspirație europeană de competitivitate.

Dacă vrem să obținem în economie, cât mai repede, nu doar un ritm care să grăbească creșterea economică, la care de fapt am și ajuns, ci și un PIB sustenabil, cu o structură nouă, cu valori adăugate care să genereze bunăstare pentru o mai mare parte a populației, una dintre marile condiții este o schimbare radicală în procesul educațional. Este cert că prosperitatea gândită și proiectată în laboratoarele tehnicienilor, și cantonată în decizii politice, nu poate deveni un bun al societății fără antrenarea întregii populații active. Iar calea cea mai sigură, verificată în lunga experiență evolutivă a omenirii, este învățarea. Doar un public bine informat și bine edu­cat totodată se poate angaja într-un parte­neriat efectiv cu statul și cu com­paniile în procesul creșterii economice.