Adrian Vasilescu, BNR: Cel mai bun scenariu pentru iarnă: calmarea inflației fără recesiune

Stabilitatea prețurilor –  țintă obsesivă a tuturor băncilor centrale –  urmărește invariabil reperul 2 la sută! Niciodată mai sus, niciodată mai jos! Aceasta este o axiomă! Ceea ce înseamnă că poate fi explicată fără să fie demonstrată!  Este obligația tuturor băncilor centrale să facă înțeles și adoptat de către  întreaga societate acest reper!

Stabilitatea pe aliniamentul de 2 la sută – exprimând  creșterea generalizată calmă și ordonată a prețurilor de consum – reprezintă… inflația bună. Un cap de pod care, pe întreaga planetă, ori de câte ori este cucerit se impune să fie apărat cu strășnicie, pentru că niciodată nu e pace în această „zonă”. În mai 2018, bunăoară, Uniunea Europeană reușise această performanță. Ocupase capul de pod cu media generală 2,00. Pe care, cu mici variații, l-a menținut până în noiembrie. Inclusiv! L-a pierdut în decembrie, lună în care media prețurilor de consum a alunecat sub reper, făcând să se aprindă becul roșu. Și cum în ianuarie 2019 alunecarea în jos a continuat, unele țări din club, cu economii puternice – înregistrând rate sub 1 la sută – au prins teamă de „prețurile mici”. Pentru că prețurile sub 2 la sută descurajează producătorii, induc șomaj, scad producția  iar consumatorii văd golind-se rafturile din magazine.

O inflație leneșă, sub 1 la sută, plana peste Uniunea Europeană. În medie desigur. Pentru că România și Ungaria, la polul opus,  înregistrau cele mai mari inflații, la cote duble față de linia de stabilitate, alte trei-patru țări aveau rate în jur de 3 la sută. În mai 2019, când creșterile de prețuri din patru țări au coborât sub zero, drumul către deflație devenise fără întoarcere. În ianuarie 2020 numărul țărilor cu rate ale inflației sub linia zero a urcat la 19, în primăvară  Germania, Spania, Italia, Belgia erau în deflație iar Franța, Olanda, Finlanda și alte câteva nu reușeau să  urce prețurile mai sus de 0,2 – 0,3 la sută, epicentrul acestui seism fiind zona euro. Una dintre cauze, poate cea mai importantă, s-a dovedit a fi fost strădania BCE de a impulsiona creșterea economică și totodată de a rezolva criza datoriilor suverane cu dobânzi de politică monetară spre zero ori chiar sub zero. Consecința: media generală a prețurilor de consum a coborât sub zero, cu  Germania, Italia și Spania îngroșând deflația, care nu avea să se stingă nici în ianuarie 2020.