Adrian Vasilescu, BNR: Cine se grăbește să schimbe leul cu euro

Alegerea unui nou consiliu de administrație al BNR, al cărui mandat de cinci ani începe în octombrie anul curent, a provocat dezbateri aprinse, unele teme fiind controversate. Sunt teme ce merită să fie analizate. În comentariul de azi mă voi referi la una dintre ele: momentul trecerii la euro.

S-a spus, s-a scris că termenul de 2019, stabilit de România, ar fi fost impus de guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Motivul? Și-ar dori ca România să schimbe leul cu euro până la finalul viitorului său mandat, ce va începe în octombrie 2014 și se va sfârși în octombrie 2019. Adevărul însă  este cu totul altul: alegerea anului 2019 este rezultatul unui consens politic, președintele României și premierul avansând ca țintă anul 2019. Iar graba – dacă de grabă mai poate fi vorba – pleacă de la nevoia unui program vast pentru dezvoltarea României. Trecerea la euro, poate fi, desigur, un astfel de program.

O scurtă privire înapoi, în istoria recentă, este în acest sens lămuritoare. La începutul anului 2000, după perfectarea documentelor privind angajarea noastră în cursa aderării, Guvernul României a bătut palma cu Comisia Europeană pentru un program de șapte ani. Trasând și linia de sosire la 1 ianuarie 2007. Miza cardinală era să nu pierdem trenul. Fiindcă dacă am fi scăpat trenul de 1 ianuarie 2007, un alt tren nu putea nimeni să știe când ar mai fi urmat să treacă prin gara noastră. Iar criza ce a început în anii 2007-2008 arată limpede că acest tren n-ar fi venit încă până în prezent. Și, probabil, ar fi urmat încă mulți ani de așteptare.