Adrian Vasilescu, BNR: Competiția care încurcă opțiunile. ROBOR și IRCC

La școala economiei, dintotdeauna și oriunde în lume, de la parlamente la oamenii care duc greul învățămintele se desprind mai cu seamă din greșeli. Cu o  condiție: să fie diagnosticate corect greșelile.

Ieri, 9 mai, s-au împlinit 15 luni  de când ROBOR-ul și IRCC-ul, cei doi indicatori folosiți în formula de calcul al dobânzilor la creditele acordate populației, au intrat într-o cursă contra cronometru neanticipată de  cei câțiva politicieni care  au avut ideea acestui „dualism”. Și care, în 2019, au convins puterile statului să le accepte ideea și, mai mult, s-o promoveze ca normă de drept. Au fost săvârșite astfel cel puțin trei mari greșeli.

Prima greșeală: au intrat în conflict cu Constituția. Pentru că au vrut să scoată  ROBOR-ul din formula ratei dobânzilor la credite și să-l înlocuiască definitiv cu IRCC-ul. Au reușit pentru populația care urma să contracteze credite începând din mai 2019. Nu însă și pentru cei care  aveau deja credite în derulare. Și care  rambursau  rate cărora li se aplica formula de calcul „ROBOR plus MARJA BÂNCII egal DOBÂND”. De ce n-au reușit? Constituția a consfințit ca normele de drept cu caracter civil să nu poată fi aplicate retroactiv. La ce s-a ajuns? La două formule de calcul pentru debitori ai băncilor cu aceleași  drepturi dar care s-au trezit cu obligații de plată diferite.