Adrian Vasilescu, BNR: Constituția nu împroprietărește și nu naționalizează (1)

Dreptul de proprietate este sacru și inalienabil. Iar când este pus în discuție,  indiferent din ce motiv, argumentele, probele trebuie să se subordoneze  LEGII și să rămână în granițele PRINCIPIULUI.

Când am afirmat că proiectul de lege privind reîmpărțirea Parcului cu Platani, care a fost votat de Senat în primă cameră, iar acum se află pe rolul Camerei Deputaților, încalcă flagrant dreptul de proprietate al Băncii Naționale, m-am bazat pe probe istorice, pe acte comerciale, pe norme de drept. Și, mai presus de toate, pe o lege din timpul regimului comunist, de la sfârșitul anului 1948, de după Marea Naționalizare, care consfințește că toate proprietățile Băncii Naționale a României, dobândite înainte de 11 iunie 1948, trec în proprietatea noii bănci centrale a țării – „Banca Republicii Populare Române. Bancă de Stat“…

Am înfățișat toate aceste probe, pe larg, în câteva comentarii precedente publicate în Ziarul Financiar, din care se desprind trei concluzii: 1) masivul transfer de averi din proprietăți private în proprietatea publică a statului, produs prin efectul legii din 11 iunie 1948, a ocolit – cu bună știință! – proprietățile Băncii Naționale; 2) după ce marele val de naționalizări a trecut, statul a pecetluit prin lege dreptul noii bănci centrale – devenită Banca Republicii Populare Române – de a-și păstra toate titlurile de proprietate asupra averilor sale istorice; 3) niciodată, de la sfârșitul anului 1948 și până la 22 decembrie 1989, nu a apărut vreo lege care să modifice această realitate. Căci numai o lege care să prevadă, negru pe alb, și mai cu seamă expres, că averile Băncii Naționale își pierd statutul de proprietăți de drept privat și trec în proprietatea publică a statului… numai o astfel de lege, deci, ar fi putut să schimbe realitatea înfățișată în Decretul nr. 320/1948, act normativ cu putere de lege.