Adrian Vasilescu, BNR: Creditele: imagini publice și adevăr

Tot mai multe voci vorbesc despre blocarea creditării. Să le fi întors băncile atât de brutal spatele solicitanților de credite? Cifrele contrazic această imagine. Dacă, într-adevăr, stocul creditelor în valută scade, creditele în lei au luat viteză.

Așadar, un blocaj, în adevăratul sens al cuvântului, nu există. Creditul se mișcă. Se mișcă în sus. Am remarcat însă un blocaj psihologic. Criza economică globală, care nu ne-a ocolit, a condus și la noi la restrângerea drastică a fluxurilor valutare externe, ce a făcut ca băncile românești cu capital străin să nu se mai bazeze atât de mult pe finanțarea de la băncile-mamă în politica lor de creditare. Ele s-au văzut nevoite să-și întoarcă fața către economisirea internă.

Ce concluzii au tras însă clienții băncilor – firmele și populația? Firmele s-au găsit deseori în fața unor analize de risc făcute cu teamă exagerată. Din acest motiv, creditarea firmelor nu și-a urmat cursul firesc, ce ar fi trebuit să contribuie la creșterea valorii adăugate. În același timp, populația s-a aflat în fața unei mari sfidări: în timp ce resursele băncilor erau limitate, dorințele, visurile românilor privind creditele, mai ales creditele imobiliare, erau nelimitate. Distanță mare însă de la vis la realitate, în sensul că o mare parte a populației care își dorea împrumuturi nu îndeplinea condițiile de creditare. În acest context, ritmurile creșterii creditării au încetinit, dar nu s-au oprit. Ritmurile din anii crizei fiind însă departe de cele din anii 2004-2007, când populația s-a repezit să ia credite iar băncile s-au dovedit generoase. Atunci, pe piața creditelor, fusese pus în funcțiune un orologiu grăbit.