Adrian Vasilescu, BNR: Cum a ajuns PIB-ul „la mâna“ serviciilor

Tomas Pichetty, în celebra lui carte „Capitalul în secolul XXI“, ne-a  avertizat  că rareori în vremurile noastre vom mai întâlni creșteri de PIB care să urce mai sus de cinci procente. Cartea a apărut în Franța în 2013, și a fost tradusă în același an în Statele Unite ale Americii, unde a făcut vâlvă. Predicția economistului francez avea să fie confirmată în toată lumea, inclusiv în Japonia și în China, țări ce nu se vor mai întâlni cu creșterile lor economice ieșite din comun din anii 1980 și respectiv 1990.

Peste doi ani, în 2015, cartea a apărut și în România. Criza trecuse. Iar saltul robust al creșterii economice din 2014 față de 2013, invocat în dezbaterile din mass-media și din cercurile academice, a aprins speranța în reluarea ciclului de dinainte de  criză. PIB-ul României însă, ce urcase atunci până aproape de dublul limitei indicate de Pichetty, nu a mai avut șansa unui astfel de record. Rezultatul din 2014 a fost o excepție datorată apăsării  puternice pe accelerator după ce, în 2013, creșterea economică a fost la un singur pas de zero. Cum o excepție a fost și creșterea din 2017, cu un salt în stilul anilor 1970,  impulsionat de sporurile salariale din sectorul bugetar. Dincolo de aceste excepții, creșterile PIB-ului s-au înșirat sub linia de cinci procente, în România și în toată Uniunea Europeană, în Statele Unite ale Americii și în multe alte locuri de pe planetă

Fără îndoială, între principalele cauze ale acestei plafonări s-au înscris, începând din primăvara lui 2020, criza sănătății publice și cea a relațiilor sociale izbucnite sub impactul pandemiei, criza energetică globală, criza geopolitică globală provocată de războiul din Ucraina și recent de războiul din Orientul Mijlociu. Prima a provocat recesiunile din anul 2020, a doua inflația globală, a treia a agravat-o a și… ce-o mai urma.