Adrian Vasilescu, BNR: Cum umblă vorba

O bună parte a societății românești – o masă critică, pot spune, fără să greșesc – înțelege adevărul că rata de schimb valutar o stabilește piața. Și atunci, cum e posibil ca un parlamentar să dea tonul și numeroase voci din spațiul public să i se alăture, purtând vorba că Banca Națională ar fi manipulat rata de schimb la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai? De ce ar fi făcut-o? Spun ei: ca să probeze că… legea „dării în plată“ produce derapaje în economie!

Într-adevăr, leul s-a depreciat timp de câteva zile, în raport cu euro. Probabil că sub impulsul șocului produs de promulgarea legii „dării în plată“. Apoi, a început să se aprecieze ușor. Dovadă că mecanismele pieței valutare, bine reglate, au făcut ca șocul să fie absorbit.

Se vede însă că unora dintre cei care, autointitulându-se formatori de opinii, s-au grăbit să dea lecții Băncii Naționale, le-au rămas ceasurile în urmă. Ei nu înțeleg că au trecut deja anii când rata de schimb, calculată și comunicată de Banca Națională, provoca nervi și provoca emoții. Chiar și în plină fază de avânt a ciclului economic plecat la drum în 2000, o depreciere de câțiva bani a monedei noastre făcea vâlvă. Pentru că rata leu-euro se mișca asemenea dinților de ferăstrău: urca și cobora fără încetare. În 2010, de exemplu, în prima luni de după creșterea TVA, piața valutară și-a dezvăluit semnificativ gustul pentru imprevizibil, surprinzându-i pe mulți operatori și pe mulți analiști. Efectul pendulului a funcționat însă, așa că după câteva zile euro a început să piardă din punctele câștigate. Totuși, unii prezicători au continuat să bată toba anticipând viitoare deprecieri ale leului.