Adrian Vasilescu, BNR: De ce a decis BNR a treia creștere a dobânzii-cheie

Banca Centrală a mișcat în sus rata dobânzii de politică monetară. Pentru a treia oară în acest an. Cine a citit cu atenție comunicatul publicat luni a înțeles și motivația deciziei. Câteva chei, menționate negru pe alb, ne ajută să clarificăm lucrurile: 1) rata anuală a inflației a continuat să crească în martie 2018; 2) rata medie anuală a urmat aceeași traiectorie; 3) noul scenariu al prognozei pentru 2018 reconfirmă perspectiva creșterii ușoare a ratei anuale a inflației timp de câteva luni, urmate de revenirea anticipată către sfârșitul anului. Vedem, deci, că majorarea dobânzii-cheie se impunea în vederea alinierii a trei indicatori de maximă însemnătate: stabilitatea prețurilor, creșterea economică sustenabilă și prezervarea stabilității financiare.

În acest comentariu nu voi folosi nicio cifră. Pentru a nu lega această de­cizie în exclusivitate de momentul actual. Tenta generalizatoare fiind prioritară: pentru că ori de câte ori in­flația continuă să crească, BNR nu-și poate permite să nu urce dobânda-cheie.

Era de așteptat, așadar, în condițiile în care inflația anuală a urcat în loc să coboare, ca Banca Națională să decidă creșterea ratei dobânzii de politică monetară. Mai ales că, odată cu inflația, se inflamează și frica de inflație. Băncile se uită la rata anuală și, văzând că urcă, încep să se teamă că dobânzile la creditele ipotecare în lei ar putea deveni real-negative. Populația, cea care economisește, se uită tot la inflația anuală în creștere; și se teme că depozitele din bănci vor continua să fie remunerate cu dobânzi real-negative. Adică sub cifrele care exprimă nivelul anual al creșterii prețurilor. Deși atât băncile, cât și clienții lor socotesc greșit, pentru că dobânda e legată de 12 luni viitoare, în timp ce inflația la care se raportează e calculată pe 12 luni trecute.