Adrian Vasilescu, BNR: De ce „a înghețat“ BNR dobânda-cheie la 2,50 la sută

Vechiul dicton, în continuare actual, potrivit căruia „bancherul îți dă umbrela când e soare și ți-o ia când plouă“, e desigur o metaforă. O figură de stil bine țintită, din care răzbate un adevăr semnificativ: acela că, în relațiile cu băncile, oricare ar fi clientul, o țară, o companie sau o familie, politica de creditare se înăsprește când vremea e urâtă și devine mai relaxată când norii se risipesc. Parafrazând acest aforism, vom constata că mișcarea dobânzii de politică monetară a băncii centrale poate fi comparată cu umbrela bancherului comercial, care se închide ori se deschide după cum se schimbă vremea. Dacă marți, 6 noiembrie, deci, Consiliul de Administrație al BNR a decis să mențină neschimbată dobânda de politică monetară – pe care de altfel n-a mai mișcat-o de la sfârșitul primăverii, după ce din ianuarie până în mai o urcase de trei ori, cu câte 0,25 de procente, de la 1,75 la 2,50 la sută – înseamnă că „buletinul meteo“ anunță îndreptarea vremii în câmpul inflației.

Decembrie 2016 a fost cea din urmă lună cu rată anualizată negativă: minus 0,5 la sută. De atunci și până în vara lui 2018, necontenit, vremea s-a tot schimbat. În ianuarie 2017, rata anualizată a început să urce. Și a urcat până unde ne-am dorit: la 1,80 la sută în septembrie 2017. Aproape, deci, de 2 la sută. Cum însă, în toamna lui 2017, inflația a continuat să urce și a urcat prea mult din octombrie până în decembrie, apoi din ianuarie până în mai 2018, banca centrală s-a văzut nevoită să intervină. Mai cu seamă că a fost turnat cam mult gaz peste focul inflației.

După ce, în două rate, a fost reintrodusă acciza eliminată la 1 ianuarie 2017, iar din octombrie 2017 a urmat creșterea în lanț a unor prețuri reglementate la gaze, la energie electrică și la energie termică, s-a produs inevitabilul efect de scară asupra prețurilor generale. Era, prin urmare, în firea lucrurilor ca, în primul semestru din 2018, când inflația anuală s-a tot dus în sus, Banca Națională să fi recurs la trei creșteri succesive ale dobânzii-cheie. În toată lumea, din America până în Japonia, când inflația își face de cap, băncile centrale țin scara ca să urce dobânzile.