Adrian Vasilescu, BNR: Divorțul de carte

Un jurnalist, într-o emisiune TV, a povestit că l-a șocat mărturisirea unui tânăr. „Nu mai citesc nimic, a sunat afirmația șocantă, pentru că sunt dezamăgit. Deși am absolvit două facultăți, sunt șomer de zece ani. La ce bun să mai citesc?!“… Cazul, și dacă ar fi singular, tot ar merita atenție. Dar divorțul de carte începe să fie un fenomen.

Un fenomen e și setea de carte. Divorțul de carte se manifestă însă agresiv, fiind într-o creștere îngrijorătoare. Pentru mulți a devenit o modă. „Cartea e pe cale de dispariție, spun ei; ca și ziarele. Cărțile mor, trăiască internetul“. Alții, tot mulți, nu citesc nimic. Nici pe internet, nici în cărți.

Faptul cel mai grav, cu efecte dramatice în bunăstarea populației, îl constituie dezinteresul față de cartea economică. Și față de cultura economică. O dovadă în acest sens o oferă cărțile dedicate analizei recesiunilor și turbulențelor  apărute în anii 2008- 2013. Editurile din România, spre cinstea lor, au tradus și au trimis în librării multe dintre cele mai bune cărți pe această temă scrise în America și în Europa de Vest. Din nefericire însă, așa cum se întâmplă cu toate cărțile de economie, tirajele au fost – cu rare excepții – de 2.000 sau 3.000 de exemplare. Culmea, toate titlurile editate, absolut toate, inclusiv cele din 2008, se găsesc încă în librării. Prea puține s-au vândut. Deși firesc ar fi fost să vedem cozi, să fie toate cărțile cumpărate, iar editurile să reediteze și iar să reediteze fiecare titlu. Dar nu s-a întâmplat așa, semn că – exceptându-i pe unii profesori de economie, pe unii studenți și pe unii specialiști în alte domenii interesați de economie – nu există interes pentru lucrările din domeniul economiei, chiar și atunci când ele sunt scrise de somități mondiale în materie. Așa că, în 2014, prea puține edituri s-au mai aventurat să facă cheltuieli traducând cărți de economie.