Adrian Vasilescu, BNR: Drama socială sub cizma ideologiei

Istoria, în cei dintâi ani de după Al Doilea Război Mondial, a însemnat pentru România o suită de experiențe dure, politice, economice, sociale și morale. Toate plătite scump!  Cel mai apăsător a fost șocul inflaționist „sugerat“ de consilierii sovietici și provocat efectiv de autoritățile comuniste ale vremii. Șoc al cărui rol avea să fie acela de pretext pentru două așa-numite reforme monetare, prima la 15 august 1947 și a doua la 26 ianuarie 1952, ce au urmărit de fapt reducerea până aproape de zero a tuturor banilor existenți în România. Populația și economia au rămas cu buzunarele goale.

Lovitura din 15 august 1947, dată cu cea mai rea intenție, a fost bine pregătită. Ținta fiind despărțirea radicală a societății românești de trecutul ei capitalist. Și de economia de piață.

Primul pas către inflație a fost golirea magazinelor de la orașe. Prin sugrumarea ofertei. Comercianții, care erau numai cu capital privat – fiindcă naționalizarea era pregătită în secret pentru vara lui 1948 – au fost fie împinși către faliment și deci scoși din piață, fie li se confisca periodic marfa sub pretext că fac speculă. Asa că mărfurile nealimentare erau rarități și se scumpeau continuu, la pâine, când se găsea, cozile se formau de seara, iar alte produse alimentare ajungeau în magazine în cantități infime. Aprovizionarea cu produse alimentare a populației de la orașe rămăsese așadar cu o singură sursă – piețele țărănești. Dar și aici prețurile erau în continuă urcare.