Adrian Vasilescu, BNR: În cursa dezinflației România ține pasul cu zona euro

Când, în primăvara lui 2020, analiștii de la Saxo Bank au avertizat că șirul anilor de deflație (în zona euro) sau de inflații mai mult ori mai puțin calme  (în restul Uniunii Europene) se va încheia și prețurile vor crește „pentru orice”, în termeni reali, mai nimeni nu i-a crezut. Și totuși s-a adeverit! Iar impactul – nu doar în Europa, ci pe întreaga planetă – a fost puternic.

Ce anume a făcut să fie respins un avertisment  pe care timpul – cel mai corect judecător – avea să-l valideze? Starea Europei din acel moment! Istoria, care înregistrează tot ce este semnificativ și face sinteze, încheind câte un „proces-verbal” după fiecare etapă, a legat evenimentele din 2020 de furtuna financiară de după Marea Recesiune din 2009 – 2011. Datoriile uriașe ale statelor din zona euro, mai cu seamă din Italia, Spania, Portugalia, Grecia, amenințau moneda unică și chiar Uniunea Monetară. Mario Draghi, atunci președintele BCE, a anunțat un plan de salvare în care banilor ieftini și dobânzilor joase urma să le revină rolul principal.

Succesul acelui plan a împins autoritățile politice și economico-financiare din zona euro la repetarea lui în confruntarea cu turbulențele provocate de pandemie. Rezultatul? Tripla criză  a sănătății publice, a economiei și a relațiilor  sociale din 2020. Cu mai mult de  jumătate din țările membre în deflație, luptându-se din greu cu rate ale dinamicii prețurilor sub zero,  și încă un sfert lovit de o  inflație leneșă cu rate între 0,1 și 1,5 la sută. Alte trei țări, toate din flancul estic, erau plasate în cealaltă extremă: Ungaria cu 2,5, Polonia cu 2,9 și Cehia cu 3,3 la sută. Doar două  țări dețineau poziții apropiate de rata optimă  de 2,0 la sută: Slovacia cu 2,1 și România cu 2,3 la sută.