Adrian Vasilescu, BNR: În jurul Băncii Naționale explodează nervi și se țes intrigi

O fi Banca Națională a României Bătrâna Doamnă a pieței financiare, o instituție cu 138 de ani de istorie, împliniți luna trecută, a 16-a născută între băncile centrale din toată lumea! Dar tocmai vârsta, înaintată, și vremurile, mai toate dramatice, pe care le-a înfruntat în acești 138 de ani au făcut să se adune în ființa acestei venerabile instituții atâtea cunoștințe, atâta experiență și atâta tărie de caracter încât să fie în stare să facă față cu succes celor mai grele încercări! Și au fost multe astfel de încercări! Cum multe sunt și acum!

În anii Primului Război Mondial, când țări din linia întâi, ca Marea Britanie și Franța, nu s-au putut finanța singure și s-au împrumutat de la Statele Unite, România a avut un singur finanțator important: Banca Națională – atunci o instituție cu capital privat. Iar după război, în 1918, când visul Marii Uniri a devenit realitate, Banca Națională și-a asumat primul rol în unificarea monetară și economică a României Mari.

În Al Doilea Război Mondial, Banca Națională a fost strategul plăților în aur pentru petrolul, grânele și alte bunuri pe care Germania le importa din România. BNR a adunat atunci, în tezaur, cea mai mare cantitate de aur de care a dispus vreodată: 240 de tone. Iar la sfârșitul războiului, când această cantitate de aur era în pericol, a găsit forța, mijloacele și sprijinul să adăpostească tezaurul în munți – la mănăstirea Tismana.