Adrian Vasilescu, BNR: Inflația bună și inflația rea în oglinda Eurostat

Cercul rămâne deschis, acum, cu numai o lună și o săptămână înainte de sfârșitul anului. Cercul inflației interne. Iar creșterea prețurilor, cu care ne confruntăm de cinci ani aici în România, continuă să fie în centrul cercului. Fiindcă dincolo de șocurile inflaționiste globale – care mai au încă vlagă și sunt resimțite atât  la noi,  cât și  în toate celelalte 26 de țări din  Uniunea Europeană, în Regatul Unit și în Statele Unite ale Americii – avem de-a face și cu un puternic șoc cu amprentă  locală. Șocul provocat de cel  mai mare și de cel mai complicat deficit bugetar din Uniunea Europeană! Cel al României!

Vom înțelege mai bine ce ni se întâmplă dacă analizăm recentul tablou al Eurostat, cel din 19 noiembrie… cu calculele din octombrie, care reprezintă oglinda fidelă a mișcării prețurilor în toate cele 27 de țări-membre ale UE. Sau, mai exact, cu oglinda fidelă a dezordinii prețurilor în această parte a lumii.

Am fost tentat, într-un comentariu din ZF pe care l-am publicat în iarna trecută, să exprim un punct de vedere în care susțineam că sintagma „dezordinea prețurilor“ acoperă mai bine agitația din acest sistem începând din primăvară lui 2020 și până în prezent. Mai bine decât o acoperă cuvântul inflație. Pentru că 2020 a început cu o deflație devastatoare, un val care „a mobilizat“ 14 țări din UE și a făcut ca alte șapte să eșueze în anticamera deflației, timp de aproape un an. Apoi, in 2021 și 2022, a aruncat în inflație toate cele 27 de state-membre. După care, timp de mai mult de un an și jumătate, prețurile au crescut mai încet, tot mai încet. O lungă etapă de dezinflație. Iar din octombrie 2024 a început jocul, care continuă și acum,  de-a „inflația-dezinflația“. Nu au cum să încapă atâtea procese, toate complexe și dificil de stăpânit, într-un singur cuvânt. Inflație!