Adrian Vasilescu, BNR: Inflația se întoarce! Toată lumea vrea inflație de 2 la sută. Unii privesc în jos, cum facem noi acum, pentru că am sărit de 3 la sută, alții în sus, aflându-se în teritoriile deflației sau ale inflației prea mici, și aspiră să ajun

După recesiunea din 2009 – 2010,  am suportat câțiva ani prea multă inflație, apoi prea puțină vreo doi ani, pentru ca în octombrie 2017 să ne lovească un șoc inflaționist ale cărui efecte nocive s-au prelungit până în decembrie 2019, mișcarea prețurilor de consum calmându-se începând din ianuarie 2020. Fusesem pe “culmi” până prin octombrie-noiembrie 2019, în sensul că înregistram cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, loc pe care l-am cedat Ungariei la sfârșitul lui 2019. Apoi, la începutul anului următor, am cedat alte două locuri Poloniei și Cehiei, pentru ca, începând din martie 2020, pe creasta turbulențelor ce au lovit întreaga planetă, să avansăm către pozițiile cele mai bune între cele 27 de țări ale UE. Am ajuns, în toamnă, la o rată anuală de 2 la sută, marcând astfel ocuparea celei mai bune poziții. Iar aici am pus punct.

În ianuarie, anul curent, rata creșterii prețurilor sărise la 2,9 la sută. Pierduserăm deja fotoliul cel mai comod. În februarie și în martie, cu rate anuale de peste 3 la sută, ni se contura un nou traseu. Pentru aprilie vom afla  cum ne-am plasat abia pe 10 sau 11 mai, când va veni comunicatul statistic, dar semnele sunt clare – se întoarce inflația. Adusă și de influențele de pretutindeni, pentru că prețurile de consum se mișcă în sus pe cea mai mare parte a planetei, dar și de scumpirile unor materii prime, mai ales ale petrolului. Inflația e deja aici, ne va fi oaspete pentru cel puțin un an, important este cum o primim!

Vremurile sunt tulburi, criza e și ea aici, iar lumea toată caută repere pe care să se  sprijine. Unul, între cele mai importante, fiind dobânda de politică monetară a băncilor centrale, indicator care e întors pe o parte și pe alta în cercuri politice, în cabinete ministeriale, în instituții, în companii ori în dezbateri publice. Răspunsul la întrebarea “Cum primim criza?” nu poate fi dat „după ureche“. E nevoie de  partituri. De partituri performante, care să conțină analize temeinice, bazate pe criterii logice și pe legi obiective. Și de unde ar putea să înceapă analiza, când subiectul îl constituie cotele dobânzilor de referință, dacă nu de la dinamica prețurilor?!… A inflației, deci. Nu e de așteptat un galop în forță, cu prețuri care să sară îngrijorător din matcă, dar nici un trap lejer, care să nu pună probleme, nu va fi. Asta la noi. Și, desigur, în țările din regiunea noastră ori din alte regiuni. În Statele Unite însă, unde creșterea merge dinspre zero la sută către 2 la sută, ca și în vestul UE,  va fi, desigur, o altfel de strategie. Acest talmeș-balmeș de mișcări ale prețurilor, de pe întreaga planetă, este proba cea mai convingătoare a diferenței de comportament de la o bancă centrală la alta.