Adrian Vasilescu, BNR: Locul nostru în economia globală

Trei categorii de țări se disting astăzi pe Terra: 1) țări cu economii competitive puternice, viguroase, ce pot determina sau influența mersul lumii; 2) țări care nu au forța de a imprima direcții în economia globală, dar au puterea și voința de a se adapta cerințelor eficienței și competitivității; 3) țări care, dominate de imposibilitatea de a se adapta acestor cerințe, se izolează în neputință și sărăcie. Unde se încadrează România? Să influențăm mersul lumii nu putem. Dar nici între cei izolați în neputință nu e locul nostru.

Suntem însă obligați să alegem: ori înaintăm către Zona Euro cu gândul limpede și cu hotărârea fermă de a grăbi restructurările – și nu folosesc întâmplător pluralul, pentru că sunt multe restructurări de făcut, de la bugetul țării la balanțele externe și de la calitatea creșterii economice la piața muncii –, ori vom fi nevoiți să acceptăm o încetinire semnificativă a creșterii bunăstării. În acest context, criteriul cardinal este creșterea capacității noastre de a contribui la întărirea Uniunii Europene, lângă celelalte țări partenere, cu un potențial care să constituie un activ și nicidecum un pasiv. Șanse avem. În primul rând, pentru că dispunem de o piață mare, a doua ca dimensiune din Europa Centrală. În al doilea rând, avem resurse nebănuite de creștere a productivității. În al treilea rând, avem un cert potențial de inventivitate.

Marile probleme nerezolvate sunt însă încetineala în acceptarea schimbărilor cantitative și a creșterii calitative. Fără soluționarea acestor două mari probleme nu va putea fi ruptă definitiv România de trecutul ei. Bine ar fi fost să ne fi grăbit să facem toate aceste schimbări cât „timpul“ a fost frumos, în anii de boom de dinainte de criză. Acum, vom fi nevoiți să le facem concomitent cu pregătirea noii faze de avânt din viitorul ciclu economic.