Adrian Vasilescu, BNR: Miza politicii monetare: calmarea inflației și evitarea recesiunii (II)

Din martie curent măsurăm inflația cu două cifre. Cum nu am mai făcut-o din decembrie 2003. La un an distanță însă, în 2004, inflația a fost dată jos cu cinci puncte procentuale, până la 9,3. De atunci, timp de 18 ani și două luni,  nu am mai avut inflație cu două cifre. În martie însă,  când pâinea s-a  scumpit cu 16 la sută iar gazele naturale cu 46 la sută,  inflația a urcat până la 10,2. Iar după numai două luni, de la sfârșitul lui martie și  până la sfârșitul lui mai, cotele scumpirilor s-au înscris pe o scală abruptă,  între 18 și 86 la sută, la pâine, cartofi, ulei, combustibili, electricitate și gaze naturale. Iar rata pe 12 luni, de  14,49 la sută, este mai mare decât cea din decembrie 2003.

Aceasta este starea la zi a inflației cu care ne confruntăm pe piața internă. Cifrele invocate, prin ele însele, nu au nicio semnificație. Ca să dobândească sensuri și relevanță, atât în plan intern, cât și la nivel global, e nevoie de analize comparative. În timp și în spațiu! Și asta cu atât mai mult într-o lume lovită de la un capăt la altul de inflații cu cifre mari, cu care Fed-ul nu s-a mai confruntat de patru decenii iar BCE de la înființare.

Am văzut deja că inflație cu două cifre, cum avem din martie, nu am mai avut din 2003. Deși, de atunci, am trecut prin alte trei cicluri inflaționiste, în 2008, în 2010 și din octombrie 2007 până în decembrie 2019. În niciuna însă din cele trei împrejurări nu ne-am întors la rate cu două cifre ale inflației. Acum însă, în împrejurări inedite, suportăm o inflație galopantă, care nu doar că mușcă zdravăn din puterea noastră de cumpărare, dar situează creșterea prețurilor de consum  în competiție cu creșterea economică.