Adrian Vasilescu, BNR: Nu avem niciun drept să dăm înapoi

După ce, înainte de criză, o bună parte a populației României se obișnuise să apeleze la bănci, să ia credite și să-și rezolve probleme familiale, lucrurile s-au schimbat fundamental începând din toamna anului 2008. Dacă timp de cinci ani, din 2004 până în 2008, nenumărate familii s-au împrumutat de la bănci și și-au cumpărat case, bunuri de folosință îndelungată sau de consum, acoperindu-și din veniturile curente și din banii economisiți cheltuielile curente, iar pentru cheltuielile mari, destinate cumpărărilor de bunuri de folosință îndelungată, se împrumutau de la bănci, epoca luminoasă a creditării bancare e acum trecut. E istorie. Beneficiarii de credite din acei ani sunt acum în situația de a returna banii împrumutați. De fapt, plătesc… lumina.

În prezent, criza cea mai cumplită pe care o trăiește societatea românească este criza de bani. În două sensuri:  pe de o parte, companiile și populația au nevoie de bani mulți, dar au prea puțini; pe de altă parte, nici puținii bani existenți în conturi ori în buzunare nu sunt orientați către investiții – capitol aflat în cea mai mare suferință. Firmele și populația ajung greu la sursele de finanțare.

Numai o nouă tablă de valori, care să pună într-o altă ecuație, mai apropiată de cerințele eficienței, proprietatea, munca, producția, venitul și consumul, ar putea constitui soluția optimă. Mai exact, producerea unor surplusuri financiare într-un cadru adecvat de mobilitate a oamenilor, a sistemelor de producție, a acțiunilor de producere și comercializare a bunurilor și serviciilor.