Adrian Vasilescu, BNR: Numărătoarea de acasă și cea din târg

Iar „târgul” începe cu magazinele de unde ne facem cumpărăturile și se întinde… cât e lumea de încăpătoare. Piețele, mari sau mici, apropiate sau îndepărtate, de mărfuri, de bani, de acțiuni, de creiere, de muncă sau loisir, se subordonează relațiilor schimbătoare  cerere-ofertă, dinamicii prețurilor, poftei de consum ori de muncă, în creștere ori în scădere. Și dacă le mai condiționăm și de conjuncturile economice, politice sau sociale, numărătoarea e tot mai greu de făcut.

Marea Recesiune bunăoară – cum a rămas în memoria globală criza izbucnită acum 15 ani – îl forțase pe Ben Bernanke, șeful Fed de atunci,  să coboare până la zero dobânda de politică monetară. A ieftinit banii și a evitat eroarea  fundamentală din 1929-1934, când penuria de lichidități agravase dramatic criza interbelică. Decizia i-a adus lui Bernanke încă un mandat. Președintele Obama și-a întrerupt concediul ca să-i susțină candidatura. În discursul rostit i-a lăudat curajul de a coborî atât de jos costul creditului.

Pe  Jerome Powell însă, inflația globală izbucnită în  2021, care n-a cruțat America, l-a forțat să urce dobânda de politică monetară… ca să scumpească banii. Până unde și cât de sus?  Pâna la găsirea liniei de echilibru între calmarea inflației și evitarea recesiunii, cum a spus în repetate rânduri însuși  șeful Fed.   Acum însă, când  economia SUA e robustă și nu mai are nevoie de echilibrare cu dobânda de referință ca să-și   susțină creșterea,  a venit timpul ca Rezerva Federală să se folosească de revenirea economică pentru a menține politica monetară la nivel restrictiv. Cât timp? „Cât nu va fi prea mult dar nici prea puțin!”… Paradoxal însă – deși motoarele economiei americane au fost reparate și susțin bine un PIB în creștere, iar inflația a coborât în acest an sub 4 la sută cu șanse ca anul viitor să ajungă sub 3 la sută, la mai puțin de un pas de ținta Rezervei Federale –  două treimi din populația Statelor Unite cred că țara e în recesiune.