Adrian Vasilescu, BNR: O toamnă atipică

Decalajele care ne despart de țările avansate continuă să fie mari. De 25 de ani spunem că soluția e reformarea economiei. Ne grăbim însă prea încet. Venituri reale sunt neîndestulătoare. Tot așteptând schimbarea, fără ca ea să se producă, o mare parte a populației își întărește convingerea că e condamnată la sărăcie. România continuă să dețină lanterna roșie a nivelului de trai în Europa.

Atât timp cât economia noastră e dominată de o eficiență modestă și de absența competitivității – multe companii, îndeosebi de stat, producând  pierderi în loc de profit – lucrurile se mișcă greu. Și cât timp mulți își doresc un stat al bunăstării generalizate, care să aibă grijă de toți cetățenii țării, de la copii la bătrâni. În egală măsură. Pentru că e o iluzie.

Bunăstarea depinde în mare măsură de o organizare inteligentă a economiei. Or, o astfel de organizare nu va aduce bunăstare decât pentru cei care vor să muncească bine, să-și asume riscuri, să facă treabă de bună calitate. Vocația lucrului bine făcut, care ar putea aduce un PIB întemeiat pe niveluri mai înalte ale productivității și calității muncii, plus reducerea pierderilor, constituie condiția esențială pentru creșterea veniturilor reale și pentru îmbunătățirea ofertei interne. Un record de performanțe se impune cu atât mai mult acum, când România are de îndeplinit obiective de maximă urgență. Mai ales că nu ne mai putem baza, în niciun caz, pe deficite bugetare. Sau pe majorări ale deficitului de cont curent. De aici înainte, încurajarea unui consum cu mult peste ceea ce se produce în România, fără finanțări autonome acoperitoare, nu mai poate fi acceptată.