Adrian Vasilescu, BNR: PIB-ul la cumpăna anilor 2014-2015

De unde să începem analiza? De la PIB, desigur. De la PIB-ul anului de care ne vom despărți la finele acestei luni. Va mai trece însă ceva timp până când Institutul Național de Statistică va încheia calculele și va face publice rezultatele privind principalul indicator sintetic al activității economice din 2014. Cifrele din primele trei trimestre ne îndreptățesc totuși să sperăm la o creștere economică de peste 2 la sută. Speranță îndreptățită.

Așadar, PIB-ul din 2014 va fi cu semnul plus. Dar un plus ceva mai puțin accentuat ca în 2005-2008, când au fost atinse ritmuri de 8 și 9 la sută. Bine ar fi dacă am reuși să mergem încă un șir de ani cu ritmuri înalte, pentru că noi avem de redus decalajele față de țările europene. Dar nu avem, deocamdată, resurse pentru o creștere atât de mare. Nu avem în 2014, nu vom avea nici în 2015. Economia nu va putea urca nici măcar până la 5 la sută. Și n-o va face înainte de o restructurare radicală. Ar fi periculos să fie forțate limitele și să fie sfidat riscul de supraîncălzire, bazat pe o creștere inflaționistă. Abia a fost cucerit un important cap de pod (încheiem 2014 cu cea mai calmă mișcare a prețurilor din toți cei 25 de ani de după decembrie ’89) și ar fi regretabil să fie pierdut. Dar asta nu înseamnă că inflația va putea fi menținută la nivelul cel mai de jos (sub 2 la sută) fără un efort continuu al întregii societăți.

O problemă la fel de complicată este împărțirea PIB-ului anual la toți cei 20 de milioane de locuitori ai țării. Împărțire sofisticată, fiindcă se face la paritatea standard a puterii de cumpărare. Căci prețurile sunt diferite de la o țară la alta, rezultatul obținut având valoare medie. Statistică, deci, fiecare având parte egală. În realitate însă lucrurile stau altfel. Zilnic, în farfuria fiecăruia ajung câteva felii de PIB. La unii mai multe, la alții mai puține. Dacă PIB-ul țării ar fi mai mare, mai mari ar fi și bucățile din farfurii.