Adrian Vasilescu, BNR: PIB-ul României: surplus de viteză, deficit de sustenabilitate

Privindu-ne în oglinda unei lumi îngrijorate – obsedate de efectele crizei care se stinge, dar care încă nu s-a stins – și întrebându-ne dacă viteza mare cu care aleargă PIB-ul nostru este ori nu de lungă durată, nu putem să facem abstracție de raportul dinamică-sustenabilitate. Căci știm bine că, raportând creșterea noastră economică la populația țării, a șaptea ca mărime din Uniunea Europeană, rezultatul nu este cel dorit. Sunt zece țări în Piața Unică ale căror populații reprezintă, numeric, jumătate sau un sfert față de populația României, la care împart creșteri economice mult mai mari ca ale noastre. Fapt ce ne trimite să analizăm cu atenție două repere: cât PIB facem noi și pe cât capital ne bazăm.

Viteza PIB-ului e un cap de pod deja ocupat. Încă din 2015. În 2016 am alergat mai bine decât multe vedete europene. Și, așa cum citim în recentul comunicat trimis de INS, „Date provizorii (2) privind Produsul Intern Brut”, conducem în continuare cursa. O creștere cu 6,1 la sută a PIB-ului în trimestrul doi din acest an, față de trimestrul doi din 2016, constituie o performanță de invidiat. Și totuși, în topurile competitivității economice, în cele recente ca și în cele vechi, n-avem încă un loc de invidiat. Pe planetă, țări care n-au nici aspirațiile noastre, nici posibilitățile noastre ne-au luat-o înainte.

Unde-i hiba? Numeroși analiști susțin că necazul vine de la o creștere economică bazată pe consum. Motivul e însă simplist. Fără consum nu există creștere economică. Dar când componenta comerț, transport și depozitare de mărfuri, hoteluri și restaurante, indicator semnificativ al consumului, intră cu 20 de procente în categoria resurselor care contribuie la formarea și creșterea PIB, începem să ne punem întrebări. Pentru că procentajul e prea mare. Cu atât mai mult cu cât, în condițiile în care între categoriile de utilizatori la creșterea PIB „formarea brută de capital fix” (semnul investițiilor) are doar trei puncte procentuale mai mult, lucrurile se complică. Fiindcă numai viteza de creștere, dată cu deosebire de consum, nu e de ajuns. Și nu e de ajuns pentru că purtăm o povară: societatea românească a consumat ani la rând mai mult decât a produs.

Cheia problemei? Grăbirea reformelor structurale. Numai într-un climat economic sănătos, competițional, mai mult PIB ar însemna nu doar mai multe valori adăugate, ci și mai multă calitate a PIB-ului. Pentru că numai așa o producție mai mare de bunuri și servicii ar fi în stare să stimuleze atât veniturile, cât și consumul populației.