Adrian Vasilescu, BNR: Prețurile în creștere tulbură consumul și bugetele familiilor

Prețurile de consum, în această primă parte a anului, evoluează sub presiune. Pe de o parte, sunt împinse în sus de inflația globală, iar pe de altă parte de scumpirile cu accente locale, ce se tot înmulțesc din ianuarie încoace. Rata anualizată, calculată deci pe 12 luni trecute, a urcat în mai 2021 până la cea mai înaltă cotă din acest an: 3,75 la sută. După ce, de la o lună la alta, a fost tot mai mare.

La ce ne raportăm? Desigur, la decembrie anul trecut, ultima lună în care, cu o rată anuală a inflației de 2,06 la sută, reușiserăm să ocupăm cea mai bună poziție în topul Uniunii Europene. Repet: cea mai bună și nu una dintre cele mai bune! Sărisem, aici, dintr-o extremă în alta, pentru că – doar cu 13 luni în urmă – între cele 27 de state membre, România încă mai înregistra cea mai mare inflație. De pe o poziție absolut inconfortabilă, deci,  pe care căzuse între octombrie 2017 și noiembrie 2019 – ca urmare a unor șocuri succesive în sistemul intern al prețurilor de consum reglementate, la energie electrică, energie termică și gaze naturale – a trecut pe cea mai confortabilă poziție de-a lungul unui an (2020) în ciuda crizei complexe – cu recesiune, închideri sau întreruperi de activități economice, ofertă restrânsă raportată la un consum cu o cerere în schimbare și oarecum în creștere.

Cuceriserăm, așadar, un important cap de pod. L-am apărat parțial în 2021! În sensul că deținem, în continuare, poziții mai bune decât Cehia, Polonia și Ungaria. Sau decât țări din zona euro, între cele rămase în competiție, pentru că multe altele au fost descalificate de deflație ori de inflații leneșe, între zero si 1 – 1,5 la sută.  Dar nu l-am apărat în totalitate!  Cât anume a fost apărat? Cât am pierdut? Care au fost cauzele? Răspunsurile se desprind din tabloul consumului populației, atât din 2020,  cât și din 2021, cu notele specifice ale fiecăruia dintre cei doi ani.