Adrian Vasilescu, BNR: Record istoric al inflației în zona euro! BCE își face mea culpa
Într-o vastă analiză, The Economist numea băncile centrale „gardieni ai banilor”. Din această perspectivă, revista avertiza cititorul că „viața ta depinde de politicile acestor bănci, indiferent de statutul tău, salariat, pensionar, șomer, rentier, antreprenor, ai depozit sau ai împrumut la bancă”. Ori, în plan general, că strategiile băncilor centrale determină și influențează direcțiile de dezv…
Foto: Ziarul Financiar
Într-o vastă analiză, The Economist numea băncile centrale „gardieni ai banilor”. Din această perspectivă, revista avertiza cititorul că „viața ta depinde de politicile acestor bănci, indiferent de statutul tău, salariat, pensionar, șomer, rentier, antreprenor, ai depozit sau ai împrumut la bancă”. Ori, în plan general, că strategiile băncilor centrale determină și influențează direcțiile de dezvoltare ale economiei în orice țară.
Era deci firesc – după ce, în martie și aprilie 2022, lumea toată a trăit cea mai puternică creștere a prețurilor de consum din actualul ciclu inflaționist – ca editorii rubricilor sau emisiunilor economice să-și îndemne abonații să fie atenți la mișcările băncilor centrale. Din trei motive! Întâi, pentru că acestea au, prin lege, mandat strict de stabilitate a prețurilor. Apoi, pentru că în anii de după recesiunea globală din 2009 – 2010, tot mai multe bănci centrale, inclusiv BCE, au apăsat excesiv pe pedala dobânzilor negative (sub rata inflației) cu tendințe de coborâre spre zero sau chiar până la zero. Și, mai cu seamă, pentru că în dezbaterea publică globală este vehiculată cu insistență teza potrivit căreia actuala inflație, stimulată de creșterea prețurilor la energie și de întreruperile lanțurilor de aprovizionare și producție, nu poate fi oprită cu soluții de politică monetară.
În același timp, tot în dezbaterea publică globală, este promovată ideea că în confruntarea cu actuala inflație băncile centrale nu pot să răzbească singure. Pentru că, dacă s-ar încumeta să izbească direct cauza-cauzelor creșterii prețurilor (criza energetică) ar face mai mult rău decât bine. În sensul că: 1) ar activa rata dobânzii de politică monetară la cote înalte (dar inevitabil real-negative) fără să obțină calmarea prețurilor; 2) în schimb, ar împiedica redresarea economică într-un moment în care criza generală, cu inflația de deasupra ei, a făcut ca (chiar și în țările bogate) gospodăriile populației să fie zguduite de mari pierderi de venituri. Teoria e validă, practica o confirmă, dar în toată lumea băncile centrale sunt atacate pentru că nu au reușit să calmeze această inflație, care mușcă zdravăn din puterea de cumpărare inclusiv a celor mai tari monede. Tot mai multe voci, în cele mai importante publicații, susțin că astăzi strategiile de combatere a inflației înregistrează cel mai spectaculos eșec de după al Doilea Război Mondial până în prezent. Acuzate sunt guvernele, responsabile de bunăstarea oamenilor, dar nici băncile centrale nu sunt iertate.
Citește și
1 min
Vali Pencu
1 min
Vali Pencu
7 min
Cristian Hostiuc