Adrian Vasilescu, BNR: Și inflația tot în cicluri se mișcă
Un ciclu inflaționist lung, care a început în noiembrie 1990 și continuă încă, ne-a adus o creștere a prețurilor de 4.300 de ori. În tot acest timp, ruleta prețurilor s-a învârtit continuu, dovedindu-se necruțătoare. Populația și-a pierdut banii la această ruletă. Economisirile au fost spulberate. Puterea de cumpărare a leului a scăzut.
Foto: Ziarul Financiar
Un ciclu inflaționist lung, care a început în noiembrie 1990 și continuă încă, ne-a adus o creștere a prețurilor de 4.300 de ori. În tot acest timp, ruleta prețurilor s-a învârtit continuu, dovedindu-se necruțătoare. Populația și-a pierdut banii la această ruletă. Economisirile au fost spulberate. Puterea de cumpărare a leului a scăzut.
Acest ciclu inflaționist lung, în desfășurare, a lăsat în urmă mai multe cicluri scurte ori medii, marcând principalele etape ale mișcării prețurilor. Primul ciclu, mediu, și-a făcut debutul la 1 noiembrie 1990, când a bătut gongul liberalizării prețurilor. Printr-o hotărâre de guvern din octombrie 1990. Atunci începea greul. Actualul ciclu, probabil scurt, e dovada că totuși ce a fost greu a trecut.
Inflația a făcut ravagii, cu deosebire, în prima parte a anilor 1990, când am măsurat-o cu trei cifre: în ’91, în 92 și în 93. Pe urmă cu două cifre: în ’94, în ’95 și în ’96. În ’97, am revenit la inflația cu trei cifre. Din nou am avut inflație cu două cifre, în ’98 și ’99. În 2000 însă a început procesul de dezinflație. Iar dacă din 2000 încoace, constant, prețurile aleargă mai încet, motivul nu este acela că au devenit dominante avantajele competitive. S-a muncit mai mult, e adevărat. Am înregistrat chiar și o creștere de productivitate a muncii. Și, mai cu seamă, creșterea economică a luat viteză. Dar până la avantaje competitive drumul e încă lung.
Citește și
2 min
Ștefan Stan
2 min
Ștefan Stan
2 min
Cristina Roșca