Adrian Vasilescu, BNR: Silviu Cerna - operă de pionierat în politica monetară modernă

Dezbaterea de săptămâna trecută de la Banca Națională având ca temă un eveniment editorial – recenta apariție la Editura Academiei a volu­mului „Politica monetară“, operă a profesorului timișorean Silviu Cerna – a fost ea însăși un eveniment. Notabil, cu deosebire, fiind faptul că profesorul Cerna s-a încumetat să publice acest tratat la vârsta de 65 de ani, după o experiență de 42 de ani la catedră și după ce a activat timp de 17 ani în consiliul de administrație al Băncii Naționale. Este cert că fără cele două stagii, cumulate, și mai cu seamă fără să fi fost mai bine de un deceniu și jumătate membru în CA al BNR, această operă ar fi fost imposibil să fie realizată.

Deschizând dezbaterea, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a relevat cu deosebire curajul profesorului Cerna de a întreprinde o operă  de pionierat în politica monetară. Guvernatorul BNR, care este și profesor la ASE București, profesor de monedă, a afirmat că a scris și Domnia Sa un manual de politică monetară, dar nu crede că a venit timpul să-l publice. Anii de turbulențe economice de după 2008 au adus multe schimbări în politica monetară, cu deosebire a fost adâncită și deci mai bine înțeleasă problematica legată de politicile monetare neconvenționale, așa că încă e nevoie de decantări.

De altfel, când am scris că dezbaterea de la Banca Națională a fost ea însăși un eveniment, am avut în vedere faptul că analizele prezentate nu s-au rezumat doar la reliefarea meritelor cărții profesorului Cerna. Cele mai multe au excedat cărții, atingând subiecte sensibile din domeniile politicii monetare neconvenționale. Dar cartea profesorului Cerna, deși nu se avântă prea mult în analiza politicilor neconvenționale, este o operă prețioasă. Vom înțelege mai bine, citind-o, de ce recesiunea avea să ne lovească dur în împrejurările în care reforma structurală era întârziată, deficitul contului curent atinsese aproape 14% din PIB, iar deficitul bugetar urca și el. Și de ce aceste vulnerabilități interne aveau să se răzbune și să „pactizeze“ cu criza globală.