Adrian Vasilescu, BNR: Stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară și rolul lor în societate

De primii doi ani ai actualului deceniu ne-am despărțit doar calendaristic, pentru că în fapt rămânem legați de ei prin problemele nerezolvate ce privesc deficitele, cu deosebire cel bugetar și cel de cont curent. Și prin decalajele ce ne mai despart de țările dezvoltate, în primul rând în planul competitivității, deși au fost marcate multe recuperări în acest domeniu.

În lumea largă, consumatorii „au obosit“, dovadă cererea slabă, iar această realitate întreține teama că recesiunile pe care multe centre de analiză le tot prezic în cele din urmă chiar  se vor produce. Gaz peste foc a mai turnat și Larry  Summers, profesor la Harvard, fost secretar al Trezoreriei SUA, care a tot amintit că în istorie au fost foarte puține cazuri de inflații calmate fără prețul unor recesiuni.

Acesta este contextul, intern și extern, în care la BNR, într-o conferință de presă, a fost prezentat și dezbătut cel de-al treilea Raport asupra stabilității financiare din anul 2022.  Un document între multe altele, pentru că producția de analize economice și financiare în acest început de an este bogată. A apărut deja un comunicat în care au fost explicate pentru public și pentru întreaga societate  deciziile de politică monetară din 10 ianuarie, plus minuta dezbaterilor din CA al BNR, urmând ca în februarie să fie analizat public și cel de-al patrulea Raport asupra inflației din 2022. Desigur, importanța acestor  analize – apărute în timp ce  România, ca și  multe alte țări ale lumii, se confruntă cu  riscuri  și vulnerabilități ale ritmului de creștere  și ale perspectivelor economiei pe termen mediu, cu  îmbătrânirea populației și  cu ravagiile inflației globale – depășește cu mult rolul lor de explicare a politicii monetare a BNR. Acestui rol, extrem de important, i se adaugă un altul, acela de contributor la educația financiară. Criza pe care o îndurăm acum va trece, așa cum au trecut si alte crize, dar societatea va trebui să se ferească de a adăuga alți ani pierduți în angajarea  unor programe de pregătire a populației, a firmelor din economie și a autorităților pentru o  economie sănătoasă. Deocamdată, pentru multe segmente ale populației, astea sunt utopii! În comunism, ne-am obișnuit să sfidăm cu nonșalanță legitățile obiective. Deseori procedăm la fel și acum. Fără să luăm seamă că legile astea, dacă sunt sfidate, se răzbună.