Adrian Vasilescu, BNR: Timpul era grăbit atunci

Învățații români știau, încă de demult, „că numai acei bani sunt buni care umblă în toată lumea“. Ei aveau cunoștință despre ideile gânditorilor din Cilicia – denumire antică a unei așezări din Asia Mică, a cărei capitală devenise vestită  pentru viața ei culturală și pentru școlile de acolo –, care erau convinși că banul, oricând și, mai cu seamă, când ai nevoie de el, e bun numai dacă poate fi nervul care mișcă lucrurile.

Deloc întâmplător însă, în baza acestei bogate moșteniri, de îndată ce Unirea de la 1859 a devenit fapt împlinit, visul unei monede naționale a renăscut cu și mai multă forță. Noua monedă, leul, a devenit repede un simbol național. Asemenea drapelului țării.

ANOTIMPURILE  LEULUI